Traducere de Octavian Cocoş
Chip tandru şi măreţ de consolare,
soare ce vii pe mările-ntristate,
tu crin al păcii, plin de puritate,
trofeu divin în lupta mea cea mare!
Grandoarea ta e plină de splendoare,
ca florile cereşti şi parfumate...;
când m-ai privit, cu capul dat pe spate,
simţeam că zbor de-atâta încântare.
Mă ţii în braţe, inima nu geme
când stau la pieptul tău, ci vesel bate,
iar închisoarea îmi devine dragă.
Chiar dacă frântă e de multă vreme,
săruturile tale înfocate
o fac acum să fie iar întreagă.
vezi mai multe poezii de: Juan Ramón Jiménez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.